Acasă » Ştiri » Copilul al cărui creier se ”topește”
Ştiri
Un articol de: Constantin Vlad | 14 Mar 2012, 09:11

Copilul al cărui creier se ”topește”

Medicina cunoaște mai multe maladii care au ca rezultat atrofia cerebrală, dar nimic care să explice suferința australianului Jason Egan, al cărui creier a început să scadă în dimensiuni încă de la naștere.  

La vârsta de nouă ani,  copilul nu mai poate comunica decât prin gesturi și numai cuvinte simple, nu se poate hrăni singur și se deplasează numai asistat, într-un scaun cu rotile. Specialiștii care l-au consultat au constatat atrofierea continuă a creierului său, însă analizele nu au relevat vreun indiciu măcar vag al vreunei boli neurodegenerative cunoscute. Micuțul este consumat lent de un ”inamic” nemaiîntâlnit de știință.

Primul diagnostic a fost ”paralizia cerebrală”, un termen generic pentru un grup de boli care au ca rezultat dificultăți ale sistemului motor. Copiii suferinzi de paralizie cerebrală nu pot să stea în picioare și au probleme cu mișcarea, auzul, văzul și vorbirea. Mușchii lor sunt de obicei încordați, iar încheieturile li se blochează. În multe astfel de cazuri, creierele acestor copii au fost afectate în timpul sarcinii sau al nașterii, adesea într-o manieră implicând reducerea alimentării cu oxigen a neuronillor în dezvoltare. Simptomele paraliziei cerebrale pot fi identificate la vârste cuprinse între trei luni și doi ani.

Numai că principala caracteristică a cazurilor de paralizie cerebrală este că nu progresează, severitatea simptomelor rămânând constantă pe toată durata vieții. La Egan, ele s-au agravat în timp. În 2009, Egan nu a mai putut să articuleze propoziții prin semne și a pierdut abilitatea de a rosti ”mama”. A început să tremure și să devină insensibil la durere, pe care nu o mai simte nici când se rănește. Un an mai târziu, Victoria Rodriguez-Casero, medic neurolog la Spitalul Pediatric Regal din Victoria, Australia, a constatat atrofierea severă a creierului lui Jason.

Băiețelul avea încă de la naștere un cerebel neobișnuit de mic, ceea ce se potrivea cu diagnosticul de paralizie cerebrală, însă această parte a creierului său pare să fi traversat în timp un proces de ”stafidire”, la fel ca și celelalte părți. Atrofia a fost depistată atât de târziu pentru că după diagnosticarea paraliziei cerebrale nu mai există motive pentru verificarea periodică a creierului, știut fiind că organul nu se mai deteriorează.

Rodriguez-Casero, ajutată și de alți specialiști, a început să facă analize pentru toate bolile neurologice cunoscute, pornind de la distrofia neuroaxonală – o maladie genetică similară prin manifestări cu paralizia cerebrală. Toate testele, acoperind orice ar fi putut afecta dezvoltarea cerebrală, de la boli ale sângelui la tulburări metabolice - au ieșit negative. Creierul micuțului pare ”sănătos”, și totuși se micșorează în continuare.

”Nu există vreo analiză pe care să n-o fac”, a declarat Rodriguez-Casero pentru Scientific American. Unica ipoteză aflată încă în curs de investigare este cea a unei mutații genetice pe care specialiștii speră s-o identifice cât mai curând. Deteriorarea stării lui Egan pare să fi încetinit între timp. Creierul său este mai mic decât era în 2010, dar nu cu mult, și asta fără să fie supus vreunui tratament special. El își petrece timpul acasă, în compania părinților, și vizitează periodic spitalul doar pentru monitorizare. ”Copiii cu boli neurodegenerative își pierd adesea luciditatea și capacitatea de a interacționa sau a manifesta emoții. Nu și Jason. Chiar și oamenii care nu l-au mai întâlnit înainte pot vedea cât de mult simte. Poți vedea copilul din spatele bolii”, mai spune Rodriguez-Casero.

Citeşte mai multe despre:   enigmă,   atrofie cerebrală,   boli neurodegenerative
Acordă-i o nota:
0.00 Rating / 0 voturi
Abonează-te la: Newsletter | RSS
Recomandă:
Ştiri - din aceeaşi secţiune
+ adaugă comentariu COMENTARII (0):
Adaugă comentariu